bătrânul a vrut să meargă într-un loc liniștit pentru a-și auzi gândurile. stând pe gânduri și-a zis"ce ar fi dacă aș merge la mare că tot nu am foșt niciodată?"
asta a și făcut. s-a urcat în tren și drumul spre mare e liber.
ajuns acolo a rămas uimit. a văzut marea pentru prima oară și i se părea un veșmânt de catifea albastră ce acoperea pământul. de mal se loveau valurile spumoase și albe ca laptele.
țărmul părea marele paznic care oprește valurile învolburate să nu treacă peste el.
astfel bătrânul a reușit într-o viață lungă să vadă și iubita lui mare.
