-Buna,crinule!
-Ahhh...buna iubitul meu ghiocel!
-Ce faci,crinul meu drag?Cum o mai duci?
-Da...bine,ma leagăn în bătaia lină a vântului ce adie dinspre miază noapte ,ascult lăutarii primaverii și imi las gândurile să zboare spre alte lumi...Dar tu?
-Eu o duc minunat,ascult râsetele și zbieratele copiilor ,ma uit neîncetat la mandrii copaci ce sunt îmbrăcați intr-o nouă haină...
-Dar ia spune,tu,ghiocelule,cu doamna trandafir ai vorbit?
-Nu,dansa nu mai vorbește cu mine,ieri,am vorbit cu domnisoara lalea și am intrebat-o de Roza ,ști ce a răspuns?
-Nu,ce?Să nu spui ca...nu se poate!
-Ba da,exact aia!A fost ruptă de un uriaș și băgată dintr-un buchet sau cum zic ei.
-Săraca...era așa firava și gingașă...sărmana...cum i-au putut face așa ceva?
-Nu stiu...păcat de dansa...mare păcat...
-Da cu albastreaua ai vorbit?
-Care albăstrea?
-Oare care?Prietena Rozei...Albăstreaua...cea care crește lângă lalea...
-Aaaa...da ,am vorbit,ea mi-a spus de Rozi...ști ce tare plângea?credeai ca se îneacă!
-Erau prietene foarte bune...
-Asa e...din copilărie,părinții lor erau prieteni apropiați...ele erau prietene apropiate...
-Daca Dumnezeu așa a vrut să fie...
-Ghiocelule...se pare ca se înnoptează...razele soarelui patrung lumea si cerul formând un minunat curcubeu...păcat ca nu îl vede și Rozi...iubea curcubeiele sau ce e asta.
-E apusul dragul meu crin...e apusul și e minunat!
