Eram pe data de 23 Decembrie, afară cerul era cenușiu, iar austrul iernii viscolea peste căsuțele mici răsfirate prin sat. Mă jucam cu copii afară în zăpadă, dar ceea ce lipsea din spiritul nostru de Crăciun era Bradul. Bătrânul copăcel, mereu pe data de 25 ne întâmpină cu o mulțime de cadouri. Ne am decis cu tata sa mergem în pădure după un brăduț. Când am ajuns la marginea pădurii, am găsit o căprioară rănită, dar noi trebuia sa aducem bradul acasă. Noroc cu un căruțaș care trecând prin zona nea ajutat cu amândoua. Așa ajunși cu bine acasa am petrecut Sfântul Crăciun în familie alături și de brăduț și de căprioară.
