Decembrie în răsărit
Dimineaţă de iarnă uscată, Decembrie proaspăt. Ziua mijeşte la poalele vieţii. Uşor şi molatic soarele ridică rază: una câte una. Seninul se răsfaţă cu undele rubinii şi reci ale sfântului soare.
Nasu-i lipit de fereastra caldă. Respiraţia uşoară fereastra abureşte. Inima ticăie şi-mpreună cu dorul cuprind zarea luminată în alb, azuriu şi-n morcovii nuanţe ...
Dimineaţa-n răsărit de iarnă uscată pare proaspătă deoarece miroase a Crăciun în iz de om curat şi faptă.