Una dintre cele mai dificile perioade din istoria omenirii a fost, fără doar şi poate, Evul Mediu. Războaie religioase, cruciade şi descoperiri geografice sunt doar câteva dintre evenimente care au marcat această perioadă, timp în care ţăranii şi sătenii formau cea mai mare parte a populaţiei, dar şi cea mai oprimată, căci duceau o viaţă de calvar.În vremurile acelea, nu mai puţin de nouă din 10 oameni erau ţărani, fermieri ori lucrători ai pământului. Toţi, însă, duceau o viaţă de calvar. Dacă nu deveneau bandiţi ori tâlgari,aceştia trăiau într-o locuinţă din lemn ori pământ, în cadrul căruia iluminatul era realizat cu ajutorul opaiţelor. Mai mult de atât, aceştia dormeau în paturi construite din baloţi de paie aşezaţi pe crengi, iar în timpul nopţii, în loc de pături, se acopereau cu ţesături din lână ori blănuri de animale. De asemenea, podelele erau acoperite cu rogojini din nuiele sau stuf.În ceea ce priveşte ocupaţiile acestora, la vremea respectivă, ţăranii munceau la câmp, în agricultură, dar şi în pădure, unde tăiau şi transportau lemne. În plus, unii dintre ei erau gonaci la vânătorile aristocraţilor, iar alţii ciopleau piatră pentru construcţii.
