Răspuns:
Se descrie un tablou apocaliptic de iarnă printr-o serie de figuri de stil, precum epitetul personificator “ cumplită iarnă “, metafora “ lungi troiene călătoare “, enumerația “ tot e alb, pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare “, repetiția “ ziua ninge, noaptea ninge, dimineaț ninge iară ! “.
Predomină imaginile vizuale, conturând în primele trei strofe un tablou static, cel al unei naturi copleșitoare de puterea iernii: comparația “ fulgii ... ca un roi de fluturi albi “, “ ca fantasme albe plopii “
Imaginea auditivă din ultimul catren: “ Iată-o sanie ușoară care trece peste văi…În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi “ dinamizează descrierea unui peisaj copleșit de iarnă, readucând speranța revenirii la viață a naturii.
