,,o, stelelor nici voi n-aveţi
în drumul vostru nici o ţintă,
dar poate tocmai de aceea cuceriţi nemărginirea. ''
Vesurile citate, pun in lumina prin intermediul unei invocatii retorice, insasi ideea ca
nici astrele , cu a lor maretie pe bolta cereasca , nu-si premediteaza o tinta si lasa totul in paza timpului si a vitorului, si astfel , asezand fiecare lucru la locul sau, impresioneaza prin cucerirea irealitatii.Totodata , aceasta idee este structurata si de metafora ,, cuceriti nemarginirea'' ce reliefeaza grandoarea si puterea nonactiunilor si lasarii lucrurilor sa-si urmeze cursul firesc.
