Scrisoare unui prieten drag
Te cunosc de vreme multa, sau de putina vreme? Mai conteaza oare?
Conteaza numai prietenia aia indestructibila, de care imi vorbeai si pe
care la inceput nu am inteles-o. Ce aveam eu sa iti ofer? Nimic. Si
totusi mi-ai oferit zambete, rasete, bucurie si o nespusa onoare sa ma
numar printre prietenii tai.
Nu as vrea sa crezi vreodata ca am nevoie de un motiv anume ca sa iti
repet ca esti deosebit pentru mine. Si stiu sigur ca nu numai pentru
mine. Stiu sigur ca ai reusit sa strangi in jurul tau oameni care stiu
sa te aprecieze.
Vei spune ca nu dai nimic special. Ba da, pentru ca nu putini oameni
stiu sa semene si sa creasca asa de frumos prietenia adevarata. Ba de
fapt, esti primul om care m-a invatat asta, dascalindu-ma, cicalindu-ma,
intelegandu-ma.
Ai avut mereu rabdare, si pentru rabdarea asta iti multumesc.
Cu drag,
Alexandra
