La pescuit
E o zi rece de toamnă. Încă
de dimineață se anunta o vreme mohorâtă. Cerul plumburiu este plin de nori
triști. Oricum, indiferent de vreme tata este hotarat sa mearga la pescuit, iar
eu trebuie sa-l insotesc.
Pe străzile pustii ale orașului niciun trecător
nu se zareste. Oamenii stau pitiți după zidurile călduroase ale caselor și dorm
linistiti, mai ales ca-i o ora destul de matinala si-i si sambata.. Din când în
când câte o mașină sparge linistea noptii.
Am iesit din oras, ma bucur de peisajul oferit.
Copacii au mai toate frunzele ruginite
și îmbătrânite de atingerea toamnei. Undeva sub o ramură de copac am zarit o
pasăre stă zgribulită. Nu face nicio mișcare de parcă ar fi o statuie. Probabil
doarme…doar eu trebuie sa merg la pescuit cu tata.
Nu sunt mare amatoare de pescuit, dar pana la urma
am avut o zi interesanta. Ba mai mult, am prins si mai multi pesti decat
tata…,,norocul incepatorului’’ a spus tata un pic invidios pe succesul meu.
Mama s-a bucurat de prada noastra si ne-a preparat o saramura gustoasa.
