Desi a debutat sub steaua literara a simbolismului, Arghezi se va detasa treptat de retorica sugestiv-muzicala a acestuia, evoluand - temperamental si artistic - catre o materializare din ce in ce mai consistenta a perceptiei asupra lumii; in acest sens, E. Lovinescu precizeaza: "pe cand estetica simbolista are o tendinta fireasca spre abstractie, pe care o impinge pana la spiritualizarea materiei, estetica argheziana procedeaza invers prin materializare."
Si totusi, poemul arghezian mentionat mai pastreaza - in prima strofa - legatura cu simbolismul, prin imagini plastice de stampa japoneza (asocierile cu stralucitoarele materiale - "matasa" si "brocartele"), ce amintesc de tehnica picturala din pastelurile lui Adrian Maniu.
Peste lava eruptiva a temperamentului arghezian s-a suprapus o seninatate contemplativa a spiritului care priveste aproape "bucuros" la toamna dinlauntrul sau si din intreaga fire, familiarizandu-1 deja cu ideea sfarsitului natural si uman.
Imaginile picturale luminoase se intuneca treptat si isi pierd caracterul descriptiv, sugerand consistenta tot mai grea a obiectelor, a formelor vegetale si intomnarea fiintei, a carei silueta opacizata de scurgerea timpului "isi ingroapa umbra-n umbra" plopilor desfrunziti.
