E toamna. Covorul tesut cu fruze aurii s-a asternut pe pamant.David si Iulia alearga pe covor ca si cand ar fi ultimul covor de pe pamant.
Iulia se opreste deodata! La picioarele ei 4 vrabiute stau intinse.Au aripile rupte.
- Ce s-a intamplat Iulia? De ce te miri?spuse david cu un fel de nerabdare.
-David vino! Uite! O familie de vrabiute.Sunt ranite.
-Hai repede sa le ducem acasa. Stiu sa le construiesc o casa.
Si cei doi plecara cu familia de vrabiute spre casa.Peste catva timp vrabiutele isi mai revenira.Mancau si beau apa.Pe zi ce trece isi reveneau mai mult.Iarna trecu.Ne aflam la inceputul frumoasei lunii martie.Acum si-au revenit. Pot zbura si ciripesc...Cei doi copii se gandesc cu groaza la teribilul moment cand vor trebuie sa le elibereze.Sa le deschida usa si sa le stranga la inima lor .
Acum trebuie sa isi ia ramas bun de la vrabiute.Deja tanjesc dupa libertate.
Copii le-au dat drumu.Amintirea este de neuitat.
sper sa-ti fie de folos
