Toamna cea bogata
Cu roada pamantului, cu porumb pentru cosare si cu strugurii din vie s-a grabit din nou sa vina toamna mandra ca o regina. Mandrul soare l-a gonit, neplacandu-i a lui raze. Norii vin sa se astearna peste satul nostru drag. Vara a plecat demult cu-a ei pasari calatoare. Iata, viforul se scoala suerand ca un nebun peste codrul dezfrunzit.
Toamna grabnic ne goneste in casute la caldura. Pe campiile uscate totul e de-acum pustiu ca recolte-s culese. Trista iarna-o pizmuieste (uraste) si pe toamna o pandeste descantand vrajitorii. Zi si noapte ea se roaga ,,Doamne fa inc-o minune si pe asta o izgoneste !''
