Crestinarea barbarilor (initial a conducatorilor: regi, capitani etc. ; ulterior a populatiei barbare) a fost necesara atat pentru fi recunoscuti ca egali cu statele crestine cat a obtine un puternic sprijin din partea Papei sau Patriarhului de la Constantinopol si a conducatorilor crestini in a stapanii mai bine populatia supusa.
Un alt motiv le considera faptul ca aceste state barbare formate prin foc si sabie au intalnit pe unde s-au deplasat populatie crestina care avea un nivel cultural mult mai ridicat decat al lor. Prin crestinare, barbarii erau ajutati in crearea de structuri administrative de baza necesare unei societati cu caracter sedentar.
Unele state barbare, prin crestinare au obtinut dreptul de a duce noi batalii in scopul extinderii dominatiei credintei catolice in Europa (cum a fost cazul regatului ungar) De asemenea Patriarhul de la Constantinopol a reusit sa crestineze masa de slavi din Balcani si a rusilor oferindu-le ranguri si feude in schimbul supunerii vasalice.
