Este seara.o seara cum n-am mai vazut de mult.O seara in care mi-as dorii ca tot ceea ce vad sa fie ireal ca din basm,sa mi se para.Afara se pornise un vant de toamna melancolic.Ploua.Streasina casei incarcata parca de sudoarea apei,curgea in valuri mari,bogate.Vedeam frunzele cum alergau de colo colo intr-o nestiutoare cale care parca imi spunea ceva.Speriata am strigat-o pe sora mea care cu greu m-a auzit.Din pacate am aflat ca ea plecase la bunica iar gandul acesta de singuratate ma ingrozea.Ploaia se mai domolise intre timp asa ca eu am iesit afara ca sa admir peisajul cel raslet care ramasese in urma furtunii.Nu toti dintre voi veti sti cum este acel sentiment visator in care parca ma pierdusem cand am vazut-o pe sora mea.
