Eu ma duc in biblioteca,si de o data vad un motanel care miorlaia si se zbatea.Motanul era foarte neastamparat si nelinistit pentru ca mama lui il parasise la nastere.Motanul plangea,mie imi era mila de el si m-am gandit sa il iau acasa,o intreb pe doamna bibliotecara daca pot si ea mi-a raspuns ca acum este al el.M-am bucurat foarte tare ca acum are un stapan.Am aflat ca are 1 an si 2 luni.Acum motanul se mai linisteste,doamna ii da de mancare,dar nu vrea,asa ca i-am dat eu din cornul meu si a vrut.Am simtit ca ne-am imprietenit.I-am dat si apa din sticla mea si am pus-o intr-un borcan.A luat si apa,ma simt foarte frumos ca el simte ca ne-am imprietenit.Cand eu am vrut sa plec,el a inceput sa planga,asa ca l-am luat in brate si nu a mai plans.Intr-un final,nu am mai putut rezista,si cand am venit acasa am luat si motanul cu mine.
