era o zi frumoasa de primavara. sorele stralucea biruitor in inaltul creului azuriu. eu eram la casa bunicilor. nu i-am mai vizitat de 1 an. acolo eu aveam un loc preferat:padurea satului din apropierea lacului. multi ma intreaba de ce imi place aceasta dar eu am un motiv : este un loc lipsit de trafic, de poluare, foarte natural, iar copacii cei in varsa iti tin o umbra mai buna decat cea a umbrelei. de cum am ajuns la bunici m-am indreptat direct in padure. cand am ajuns acolo am fost foarte uimita deoarece nu mai era locul pe care il cunosteam: copacii erau taiati, florile rupte , lebedele de pe lac au plecat si iarba era uscata. acest lucru m-a ingrozit. repede am plecat la bunici si le-am povestit tot ce am vazut cu ochii mei. ei mi-au zis ca padurarii au taiat toti copacii iar lebedelor nu le-a mai placut peisajul asa ca au plecat. trebuia sa procedam cumva. a doua zi m-am informat putin despre ecologizare. mi-a venit o idee. imreuna cu bunicii mei am cumpara cativa mici copacei. dupa cu ajutorul si altor vecini i-am plantat in padure. pe de alta parte am plantat nulte soiuri de flori pentru a infrumuseta peisajul. peste 3 ani tot ce am plantat a crescut si frumoasele lebede s-au intors pe lac. toti am fost foarte fericiti. dupa am desenat pe niste pancarde cateva avertismente pentru ca padurea sa fie mereu curata. protejati natura.
