,,Cand stapanul nu-i acasa, soarecii joaca pe masa'' este un vechi proverb romaneasc. Personajele principale ale actiunii sunt: un soarece, un motan si un caine. Soricelul, motanul si cainele apar personificati, ei gandesc, se framanta, planuiesc, au sentimente omenesti. Monologul este impletit armonios cu constructiile interogative si exclamative.
Epitetele si comparatiile redau sugestiv insusiri deosebite ale personajelor.
Intr-o zi stapanul pleaca de acasa lasand o bucata de cascaval pe o etajera. Toti sunt atrasi de mirosul cascavalului pe care-l vroiau doar pentru ei.
Prima data apare soricelul care se gandea cum sa ajunga la cascaval. Motanul il vede si soricelul se sperie de acesta. Motanul inhata soricelul, dar speriat de caine ii da drumul, fugind in ,,ocnita sobei''.
Intre timp apare stapanul, flamand dupa drum mangand cascavalul sub privirile pofticioase ale celor trei.
