Numit sau nenumit, indicat sinonimic sau perifrastic, gandul este resortul din adanc al inspiratiei lui Eminescu. Ceea ce plaseaza creatia eminesciana in vesnicie este, in tot cuprinsul ei, o pulsatie, debordanta sau latenta, de emotie intelectuala. Această pulsatie genereaza un lirism de cea mai intensă vibratie afectiva, limpezit in 'raza gandului etern'. Un lirism al 'emotiei impersonale', prin care acei ce il recepteaza trec, impreuna cu producatorul, din imperiul necesitatii in acel al libertatii.
