Cainele meu , Muky
E o alta zi nostalgica de toamna . Privesc pe geam cum frunzele vestejite si suflate de vant , cad cu melancolie si formeaza un covor placut de privit . Astazi , ca in orice zi de toamna , nu am ce face . Stau , cum am mai spus , privind pe geam si astept ca tata sa ajunga acasa . De dimineata , cand m-a trezit pentru a merge la scoala , mi-a spus, cu un zambet kilometric , ca o sa vina acasa cu un cadou . Stand pe scaun langa pervaz , se aude cheia in usa de la intrare si imi dau seama pe loc ca tata a ajuns . Vroiam sa raman pe scaun , sa astept ca tata sa vina in camera mea , dar un schelalait imi starneste curiozitatea . Ma ridic si imi aranjez bluzita tricotata de bunica , pornind spre zona de unde se auzise zgomotul . Deschid incet usa camerei mele si pornesc pe holul ingust pana in living . Acolo il vad pe tata stand cu spatele la mine .
- Tata , am auzit un scancet . De unde s-a auzit?
- Scump-o , uite ce ti-am adus de la munca .
Iar el se intoarce si in mana sa se afla un catelus mic cat un bob de mazare . Era asa adorabil , tremura saracutul si petele de pe blanita aveai impresia ca danseaza .
- E cel mai dragut dalmatian , tata ! Numele lui o sa fie Muky .
Tata imi zambeste si imi inmaneaza micuta comoara . Primul meu animal de companie e cel mai adorabil .
