I. Teorie: Relațiile sintagmatice sau de dependență (între unități lingvistice de orice fel, fie cuvinte, fie unități binare, fie expresii) condiționează claritatea, precizia, dar si efectele estetice ale mesajului (în cazul tău, un cadru natural) dintr-un text literar sau dintr-o comunicare.
II. Aplicație practică pe un text dat: Ex. 'Luna[sintagmă minimală] se [oglindește pieziș] în [apele cristaline] [ale lacului ascuns - posesie] în [umbra falnică] [a crestelor muntoase- posesie]'.
III. ANALIZA : În plan sintagmatic, cadrul natural este feeric, liniștitor și măreț prin epitetele folosite 'cristalin', 'falnică' care evidențiază frumusețea lunii noaptea plasate într-un cadru montan (=mesajul transmis este unul estetic). Relațiile sintagmatice din text (în cazul de față, de apartenență) gravitează în jurul 'lunii', ca parte intrinsecă a macrocosmosului, a cărei oglindire e puntea dintre macro și microcosmosul căruia îi aparțin lacul și muntele.
