Verde nou al primaverii, ros al florilor de vara,

Toamna, galbenul din frunza ta tarzie mi-e mai drag,

Fie ca-n velinti tacute inimi de-aur le presara,

Fie ca fosneste-n taina matasosului tau steag.

Zi senina, zi rodita ca o poama de lumina,

Cata floare prea devreme scuturata te-a dorit,

Sa te pot culege astazi — cer, si suflet, si gradina —

Cismigiule de toamna, de-amintire biruit.

De pe podul ce oglinda arcu-ntins al pietrei sale

Peste apa unde lebezi dorm pe teiul tremurat,

Cine m-a chemat pe nume, cine m-a oprit in cale?

Umbra ta de altadata si un ram ingandurat.
Verde dor al primaverii, foc al dragostei din vara,

Toamna, parul de-aur moale al iubirii mi-e mai drag

Cand strivesc si ani, si zile ce covorul tau presara

Si-mi fosnesti a moarte-n suflet, matasos si galben steag.





Aici poetul ce zugraveste un tablou din natura,un obiect,fiinta,fenomene ale naturii,lucruri?