Prin versurile „Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se, două culori ce nu s-au văzut niciodată” poetul subliniază regăsirea celor două jumătăţi ale întregului ce s-au căutat, necunoscându-se una pe cealalaltă, dar care ştiau de existenţa lor reciprocă. El identifică aceste jumătăţi numindu-le cântece sau culori, evidenţiind astfel fericirea, veselia şi buna dispoziţie ce îşi fac loc în sufletul unui om odată cu apariţia sentimentului de iubire atunci când acesta este, bineînţeles, împărtăşit.
