Versul în care apare imaginea câmpiei este „Pe lanul lung şi verde, cu grâul răsărit…”. Imaginea auditivă este „… c-un surd şi tainic sunet”. Poetul, pradă fanteziei, vedea în imaginea unor nori ridicaţi spre înaltul cerului prezenţa unor şiruri de munţi. Poetul pictează cu ajutorul cuvintelor un aspect din natură şi foloseşte resurse ale limbajului poetic (epitete, comparaţii, metafore, personificări, enumeraţii, inversiuni etc.). Din necesităţi de versificaţie cratima din secvenţa „se-ntinde” impune pronunţarea legată a celor două cuvinte diferite.
