Era o dimineata frumoasa de octombrie. Soarele mangaia pamantul amortit. M-am grabit sa ajung la scoala pentru ca trebuia sa ajut impreuna cu colegii mei intreaga natura. O data ce am ajuns acestia erau foarte pregatiti si incantati. In drum spre locul pe care trebuia sa-l protejam am observat multe lucruri interesante pe fereastra,am vorbit,am glumit. Mi s-a parut a fi o excursie mult mai frumoasa deoarece ajutam natura,faceam o fapta buna si nu o poluam cum multi fac asta.
Odata ajunsi la destinatie domnii profesori ne-au dat saci,manusi si ne-au spus ce avem de facut. Eram cu totii foarte nerabdatori sa cercetam locul. Ne-am imprastiat toti pentru a fi mai usor. Colega mea,Maria a colectat cateva deseuri si cercetand padurea a gasit un porumbel ranit,stingher. I s-a facut mila de el si nu a ezitat sa treaca nepasatoare. Le-a povestit domnilor profesori despre ce e vorba iar acestia au fost foarte uimiti. Maria,avea bandaje la ea in caz de se lovea. Si asa porumbelul a trait fericit,deoarece dupa cateva zile i-a dat drumul,pentru ca animalele,pasarile si toate vietuitoarele trebuie sa fie libere.
Aceasta intamplare mi s-a parut minunata,deoarece am reusit sa ne jucam cu porumbelul acesta fiind unul dintre prietenii nostri cei mai buni.
