Era o data o baba si un mosneag.Aveau un motan nastrusnic care mereu strica ceva si le furau smantana din pod.Cel mai des alerga soarecii din casa,care,e bine,deoarece sa nu manance tot graul,insa motanul nu pentru asta ii alerga,ci doar sa se distreze.In timp ce alerga darama totul prin prejur,spargea farfurii,vase,o incurca pe stapana.Batranii intr-un final s-au saturat,asa ca au luat zurgalaii de la sanie si i-au legat la zgarda motanului.De fiecare data cand se ridica sa alerge un soricel zurgalaii sunau,iar soarecii se ascundeau deodata,dar motanul ramanea fara distractie.Pana la urma s-a saturat,si s-a dezinterezat complet.Stapanii s-au bucurat mult,dar fericira lor nu a durat mult.Soarecii le-au mancat toate proviziile pentru iarna si au ros mobila.Concluzia e ca trebuie sa acceptam lucrurile sau persoanele asa cum sunt.
