Odată, Soarele coborî într-un sat la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temniţă. Lumea s-a întristat, păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea, însă, să-l înfrunte pe zmeu.Într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărît să plece să salveze Soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu.Drumul lui a fost lung şi a durat trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna.În cele din urmă, tânărul a găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi pînă când zmeul a fost doborît. Slăbit şi rănit, voinicul a reuşit să elibereze Soarele, care s-a ridicat pe cer înveselind lumea.Viteazul n-a ajuns însă să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă şi, în timp ce aceasta se topea, din pămînt au început să răsară flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii.De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi, unul alb şi altul roşu, pe care îi oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos amintind de culoarea sîngelui voinicului, iar albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.
Legenda martisorului
