Actiunile de caritate s-au impus in traditia societatii,in general , ca o dovada de multumire ,cred eu, a celor iubiti de noroc, a celor cu o situatie materiala
confortabila .
In primul rand ,omul este o fiinta sociala ,dar, preocupata initial de prosperitatea individuala.
In momentul in care apare un plus de produs ,simtim nevoia sa daruim si celor mai putin norocosi,ca semn al bunavointei noastre.
In aceeasi ordine de idei ,actiunea de caritate a devenit si o datorie cetateneasca
de-a lungul timpului ,in special in situatia in care este intens mediatizata prin
presa ,mai ales in preajma unor sarbatori crestine importante.Publicitate pozitiva
de genul bogati si darnici.
Ideea este ca oamenii se simt mai putun vinovati atunci cand ofera,e o chestiune
de confort psihic.
In al doilea rand intalnim si oameni cu o generozitate nativa ,deci nu una cultivata,conjuncturala. Esenta actiunilor de caritate o cunosc oameni de acest tip.
Oferim un ajutor material sau spiritual deoarece stim ca toti meritam o sansa in
viata ,intr-un context social-istoric atat de dificil. Generozitatea este cea care
ne umanizeaza ,ne ajuta sa ne gandim la aproapele nostru ,la dificultatile lui
deoarece actiunile de caritate ,in general , sunt cheia umanismului fiecaruia.
