Regele dacilor Decebal inca din copilarie era
curajos si iubea animalele. Intr-o zi in padurile din apropierea Sarmizegetusei
a gasit un pui de lup cazut intr-o prapastie. In cadere isi rupsese un picior
si parea gata sa moara. Decebal l-a dus in cetate unde l-a ingrijit si crescut,
devenind bland ca un caine. Cand se infuria, scotea un scheunat subtire,
ca un suier, asa ca a fost numit Suier. A fost invatat sa
adune vanatul sagetat de el in padure. Se spune ca odata pe vreme de
iarna, Decebal s-a indepartat de ceilalti vanatori si intr-o poiana mai multi
lupi s-au repezit la el. Decebal langa tulpina unui fag, si-a tras sabia
cu varful curbat, sa se apere de fiare si l-a chemat pe Suier sa-i fie de
ajutor. Lupul imblanzit i-a venit la picioare, dar haita de lupi a inconjurat
copacul. Suier s-a luptat vitejeste cu lupii in timp ce Decebal urcat in
fag ii strapungea cu sagetile. In cele din urma haita s-a retras in padure, dar
Suier nu a supravietuit. In amintirea lui a facut din arama un
cap de lup, cu gura cascata, un cap ca al lui Suier. Apoi, un cojocar a cusut
din pielicele de ied un fel de punga lunga de trei coti, care prinsa de capul
de lup de arama pus intr-o prajina de fier suiera in bataia vantului. Asa s-a
facut steagul de lupta al dacilor
