Locuțiunea verbală este grupul unitar de cuvinte, sinonim cu un verb, care are întotdeauna în structura sa un verb.
ex : Făcea haz de necaz de câte ori putea.
- Făcea haz de necaz = locuțiune verbală, cu sensul de râdea/glumea
A luat-o la sănătoasa când a vazut pericolul.
- A luat-o la sănătoasa = locuțiune verbală, cu sensul de a fugit
Observații !
- Dacă apar substantive în locuțiunea verbală, acestea sunt, de obicei, nearticulate.
- Locuțiunile verbale care au verbul la un anumit mod (personal) îndeplinesc funcția sintactică de predicat verbal.
