Era o zi de vara insorita.Eu m-am dus in gradina sa ud florile.Atunci o floare a inceput a vorbi :
- Cat de mult am asteptat macar un strop de apa !
- Vai,dar ......tu poti vorbi ? intrebasem eu cu uimire
-Desigur ca pot,toate florile pot , doar ca ne ascundem de oameni ca sa nu afle.
-Dar eu am aflat .
-Vai ce-am facut !!!
-Nu te teme eu nu voi spune nimanui ca puteti vorbi , totusi nu inteleg de ce e asa mare secret.
-Nici eu nu inteleg , adica eu intotdeauna am vrut sa vorbesc cu oameni.
-Mie chiar nu-mi vine a crede.
-Pai crede,ca e adevarat.
-Cred ca visez.
Am stat toata ziua si am vorbit,apoi bunica m-a chemat in casa . Eu m-am dus si mi-am luat ramas bun de la ea.A doua zi cand m-am dus la ea,floarea disparuse ca prin magie.
