ajutatima sa fac rezumatu acestui fragment....CASA părintească din Lancrăm, sat situat între orăşelul Sebeş-Alba şi Cetatea Bălgradului (Alba-Iulia) era o clădire veche, destul de masivă în asemănare cu celelalte case dimprejur. Ne rămase de la moşul Simion Blaga, care fusese pe vremuri, pînă pe la 1870, preot în sat. Către uliţă de o parte şi de alta a ogrăzii, erau două grădiniţe împrejmuite cu stîlpi de zid şi de gard — una deflori, cealaltă, mai mică şi chiar în faţa casei — cu straturi sterpe: aci se ofilea în permanenţă un pin, de sub care culegeam adesea acele căzute, gălbui, înmănuncheate la uncapăt, ca nişte ţînţari cu cinci lungi picioare. în aceeaşi grădiniţă se înălţa uriaşul castan,ce copleşea cu coroana lui toată casa. Bănuiam sub scoarţa castanului lăcaşul unui duh legat închip misterios de destinul casei şi al familiei (castanul avea să se stingă de altfel, mai tîrziu, tocmaiîn anul cînd murea şi Tata). Trepte de piatră, cizelate de paşi şi netezite de ploi, suiau din curte încasă. Alături era gîrliciul, pe unde coboram în pivniţă, pe lespezi, sub care forfoteaumeda şi cu miros pătrunzător o enormă prăsilă de broaşte rîioase