In cadrul dezvoltării poeziei românești, O. Goga este cel mai autentic continuator al lui Eminescu. Prin excelent liric, Goga este, ca și Eminescu, un exponent al poporului. El a intuit mai mult ca oricare altul valoarea poetică a doinei, a cântecului de jale, murmurat ca pentru sine insuși, dar cu atit mai emoționant, mai convingător, mai omenesc.Poezia ”Noi” este o doină cultă in care tendința, revolta impotriva asupririi naționale și sociale a românilor din Ardeal se transformă in artă superioară, intr-un mod surprinzător și original. Versurile lui Goga vehiculează aproape niște concepte: ”jale”, ”lacrimi”, ”cântece”, ”suferință”, ”patimi”, impreună cu elemente ale naturii, luate de asemenea, la nivelul generalităților, fără închegarea unei imagini pictorice, individualizatoare: ”codri verzi de brad”, ”câmpuri de mătasă”, ”fluturi”, ”privighetori”, ”Murul”, ”Oltul”, etc.
