Odata , traia intr-o padure o caprioara.Era o seara geroasa de iarna , era decembrie.Caprioara era foarte mica si slaba.Abia se putea tine pe picioare.Parintii ei nu ii acordau prea multa libertate.Intr-o zi , caprioara s-a hotarat sa fuga in lume si sa isi gaseasca rostul ei.Caprioara , a plecat.Dar , a ramas cu regretul in suflet , ca de acum incolo o sa fie singura , nimeni nu o so consoleze cand va fi suparata , iar in noptile geroase nu-i va mai oferi nimeni caldura din sufletul mamei ei.Caprioara a a ajuns intr-o poienita mai mica.In timp ce mergea alene pe carare a auzit un fosnet.Ea s-a speriatfoarte tare.Cand s-a intors , capriaoara a zarit o poarta mare din crengi aurii , de parca ai fi intrat intr-un palat.Caprioara si-a facut curaj si a intrat pe acea poarta.Acolo a vazut multe animale , care au primit-o cu multa dragoste si au indragit-o din prima.Era un taram al necuvantatoarelor , dar care simteau lucruri , pe care unii oameni nu pot sa le inteleaga.Familia caprioarei nu isi dadusera seama ca ea nu este cu ei.Fratii caprioarei se jucau linistiti in zapada , pana cand parintii au observat ca cea mai mica caprioara lipseste.Printii s-au ingrijorat si au pornit in cautarea ei , in speranta ca ea nu a plecat de foarte multa vreme si ca o vor gasi.Dar in zadar au cautat-o parintii pe capriaoara.Au cautat-o zile intregi , dar...nimic.Caprioara traia acum fericita pe acel taram minunat , alaturi de noua ei familie , care o iubea si tinea la ea la fel de mult ca si parintii ei.
Sper sa-ti placa.Scuze pentru greselile de ortografie.
