La gura unui izvor rece, la umbra unor falnici brazi, un băiețaș stă liniștit, ascultând șipotul apei. Ca de obicei, îl trimise bunicul după apa rece de izvor.
- Bună dimineața, izvorașule năstrușnic, iar am venit să te rog să-mi dai răcoare și sănătate din apa ta fermecată!
Izvorașul bulbucea de fericire: - Bună, drăgălașule! Te așteptăm să vii ca-n fiecare dimineață senină si calma. Ia-ți cât îți poftește inima ta, sa te răcorești la căldură soarelui de vară și să te gândești la mine și la frații mei, brazii.
- Îți mulțumesc, și fug acum, dar revin curând să ne jucam împreună la un scăldat!
- EU sunt aici veșnic, susura izvorul luându-și la revedere.
