Toamna
A venit toamna iar păsările au început să plece spre ţările calde , codrul a rămas singur , nici frunzele care il îmbrăcau într-un adevărat spectacol de culori nu mai sunt cu el , acum formează covoare pe pământul umed .
-Dragă rândunică mai stai cu mine căci o să rămân singur şi neajutorat fără un ciripit şi cuiburile tale care îmi încălzeau ramurile .
-Aş vrea să rămân , însă sunt firavă , mică şi nu pot face faţa iernii grele ce urmează să vină . Nici toamna nu pot supravieţui in frig şi ploilor lungi ...
-Dar o să te întorci la mine iar?
-Sigur că da , ciripitul meu te va trezi in fiecare dimineaţă de vară şi primăvară, puii mei care vor merge pe crengile tale şi cuibul meu care nu iţi va lipsi niciodată .
-Te voi aştepta!
Codrul rămase singur pe străziile pustii aşteptând ca rândunica să se întoarcă după ce va trece iarna şi toamna grea !
