Prietena mea cea mai bună este Miruna. Ne-am cunoscut la grădiniță, în timpul orelor de somn. Aveam paturile alăturate și vorbeam întruna. La început despre jucării și păpuși, mai apoi despre școală și teme. Miruna mă înțelege din jumătate de cuvânt și mă acoperă atunci când fac șotii. Eu la rândul meu o ajut cu temele și îi împrumut bicicleta. Suntem născute la trei zile diferență și ne sărbătorim împreună zilele de naștere. Deoarece semănăm la fizic, multă lume ne confundă și crede că suntem surori. Deja nu îi mai corectăm, fiindcă relația noastră chiar seamănă cu cea a unor surori adevărate.
Ne place să petrecem timpul împreună, să facem brățari, să privim filme. Cel mai mult apreciez la Miruna, faptul că mă accepta cu toate neajunsurile și mă înțelege atunci când părinții și profesorii nu reușesc.
(am scris-o din perspectiva unei domnișoare de 12-13 ani... sper că e ok. Baftă!)
