Lacu
de Mihai Eminescu
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni il incarca;
Tresarind in cercuri albe
El cutremura o barca.
Si eu trec de-a lung de maluri ,
Parc-ascult si parc - astept
Ea din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept;
Sa sarim in luntrea mica ,
Inganati de glas de ape,
Si sa scap din mana carma
Si lopetile sa-mi scape;
Sa plutim cuprinsi de farmec
Sub lumina blandei lune ---
Vantu-n trestii lin fosnesca.
Unduioasa apa sune!
Dar nu vine...Singuratic
In zadar suspin si sufar
Langa lacul cel albastru
Incarcat cu flori de nufar.
