Dragă Mihai,iartă-mi familiaritatea, dar am senzaţia că te cunosc atât de bine! Dacă te-ai înfăşura în mantia ta şi ai reânvia luminos ca Pasărea Phoenix părăsindu-ţi singurătatea şi sferele tale reci şi îndepărtate, ai constata că nimic nu s-aschimbat, de fapt, aici.Semiluna tot mai visează să-şi sporească ramurile pe arborele ei stufos, iar învăţaţii tânjesc la faima adunând galbenele file.Parlamentul aici este alcătuit tot dintr-o mulţime pestriţă, iar oamenii tot mai discută aprins despre cine să conducă naţia noastră română. Mă întreb ce ar avea de spus Mircea cel Bătrân de toate acestea. Ca şi tine, în ultimele tale ore, oamenii caută realitatea strânşi într-o cămaşă de forţă creată din iluzii. Caută ce e rău şi ce e bine.Totuşi, toate-s vechi şi nouă toate şi aşteaptă valuri noi să se înalţe şi să coboare, căci sânt mereu în căutarea unui ideal. Cât de bine ai înţeles tu omenirea. Ce adânc ai văzut în sufletul omului!. Sper sa imi multumesti !
