Iata_ma hoinarind troienita de clipe in arsita dogoritoare a verii,pasind pe cararea sprintena ce duce spre vechiul si primitorul refugiu,padurea.Firele gingase si jucause de iarba au inceput sa_mi mangaie picioarele. Privind in sus,razele soarelui se filtrau prin coroanele imense ale arborilor,acesti maiestosi regi ai padurii. Neinfricati,atat in fata furtunilor si a viscolelor,cat si a caldurii toropitoare acestia pareau a fi singurii care privesc si judeca neinduratori lumea.De asemenea frunzele frematau usor,dorind fiecare sa mi sopteasca povestea i nesfarsita,neschimbata fiind de a lungul anilor.dintre crengile imense se ivesctimid brate lungi ce tind mereu sa ma atinga,sa ma impedice sa plec si sa raman cu ele pentru a le tine de urat. Micii muzicieni ciripesc cu veselie,anuntand musafirul nepoftit. Pasari mari si mici cu penaj mai mult sau mai putin colorat,ma intampinau in primitorul lor palat. Cat este de frumos...Sper sa-ti placa ,eu i am dat titlul Basmul padurii
