Dependenta mea de mersul pe jos lunga de o viata a inceput in copilarie. Obisnuiam sa ma intalnesc cu prietenii mei si sa facem plimbari lungi. Imi aduc aminte cand stateam la tara, intr-o zi cand totul era acoperit cu gheata. Apoi , dintr-odata, soarele a iesit si a topit toata gheata( grindina) de pe copaci in doar cateva secunde. Era genul de lucru pe care nu l-ai fi putut vedea dintr-un automobil. Genul ala de experienta m-a facut persoana care sunt. Tot merg pe jos oricand pot, desi sunt deseori prea ocupat pentru plimbari lungi de o zi acum. Principala mea preocupare acum este ca incurajez oamenii sa aibe grija mare de cele mai importante si populare parti din frumusetea naturala.