A fost odata ca niciodata intr-o tara care se numea Morfologia, un imparat pe nume Substantiv. Acesta avea 5 fii: Nominativ, Acuzativ, Dativ, Genitiv si Vocativ. Pentru a verifica vrednicia fiecarui fiu, imparatul i-a trimis in lume, timp de un an si apoi in functie de bogatiile cu care se intorcea le daruia ranguri inalte pe care le-a numit functii sintactice.
Astfel, implinindu-se vremea, primul fiu, Nominativ, a venit la tatal sau si i-a adus 2 pietre pretioase pe care le-a numit Cine? si Ce?. Imparatul s-a bucurat si laudandu-l i-a oferit functiile sintactice de Subiect si Nume predicativ.
Apoi a venit al doilea fiu, Acuzativ, care s-a dovedit a fi cel mai vrednic. Acesta a adus un cufar cu o multime de diamante. Pentru diamantele Pe cine? si Ce? a primit functia sintactica de Complement direct, pentru diamantele Pentru cine?, Cu cine?, Despre cine? a primit functia sintactica de Complement indirect, iar pentru diamantele Cum?, Unde?, Cand?a primit functia de Complement circumstantial. Pe fundul cufarului a gasit imparatul si cateva smaralde Care? Ce fel de? Cati? Cate?iar pentru acestea i-a oferit functia de Atribut.
Dativul, al treilea fiu, pentru ca ii placea tamplaria asemenea fratelui sau Genitiv, a venit cu un Cui de aur, iar pentru acesta a primit functia sintactica deComplement indirect.
Genitivul a fost insa mai ambitios decat Dativul si a gasit 4 cuie de aur: A cui?, Al cui?, Ai cui?, Ale cui? primind astfel functia de Atribut genitival.
Insa Vocativul, cel mai mic dar si cel mai lenes dintre fiii imparatulu,i s-a infatisat inaintea tatalui sau, cu mainile goale, justficandu-se ca nu avut timp destul pentru a putea gasi ceva. Atunci imparatul, suparandu-se, l-a certat spunandu-i: „Vocative, sa pleci din fata mea! Sunt foarte suparat pe tine, iar pentru aceasta nu-ti dau nicio functie sintactica.
