Ai socotit că soarele mai arde Abia vreo cincisprezece miliarde De ani... Numai atât? De azi pe mâne? Şi-atunci, cu veşnicia cum rămâne? Nu asta te opreşte să cugeţi mai departe! Doar ştii că timpul n-are moarte.
Un calcul scurt, de două sau trei linii Şi-ai întrecut viteza banală a luminii. Ca-n mii şi mii de repezi răsfrângeri de oglinzi Ţi-e mintea străbătută de căutări rebele. Ai spune că şi mâna în sus când o întinzi
Ţi se lungeşte braţul pân-la stele.
Ai dat cu tifla ticăloasei sorţi, De-ameninţarea ei nu-ţi pasă, Şi-n timp ce spargi absurde porţi
Nici o sfială nu te mai apasă.
Şi când din lungi peregrinări Te-ntorci pe căi de raze şi de unde În lumea dinăuntru, a inimii profunde, Tot mai găseşti acolo întrebări. 1. Indica tema poeziei a)natura terestra b)omul de geniu c)dragostea d)calatoria
2. : Numeste o figura de stil care se intalneste in ultimele doua strofe
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau aveți nevoie de ajutor, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag data viitoare și vă încurajăm să ne salvați în lista de favorite!
