Perspectiva naratorului nu coincide cu cea a satenilor . Ei il privesc ca pe un om ce trebuie evitat ,, A ajuns treaba intr-atata , incat oamenii cale de o posta se feresc din drumul popei . A ajuns ca si ciuma '' . Atitudinea autorului insa este marcata afectiv prin simpatie ,, Ei ! sa spuna om cu suflet : sa nu se supere parintele Trandafir ? Ba sa se mânie , greu sa se mânie ''
