Priveam orasul de la fereastra camerei mele. Eram fascinata de jarul asfintitului ce invalui tot vazduhul intr-o lumina rosiatica. Totul parea ireal.
Deodata, am observat cum orasul meu devenea tot mai intunecat, vapaia asfintitului fiind inghitita de balauri furiosi ce-mi amintea de povestile citite la gradinita. Mi se facuse teama ...
Vrand sa-mi indreptateasca temerile, norii-balauri au chemat in ajutor si vantul cel puternic.
Norii se apropiau, deveneau din ce in ce mai negri si mai mari. Soarele devenise tot mai mic si mai palid. Gata, l-au inghitit ! Ce ma fac ? Daca mi se intampla si mie acelasi lucru ? Nu, nu vor putea intra in camera ! Am geamul inchis, am incercat eu sa-mi fac curaj. Mi-am luat o patura si m-am ascuns, doar ochii mi se mai vedeau.
Deodata fulgerele, urmate de tunete se rostogoleau amenintator spre pamant, despicand vazduhul. Alerg ingrozita in patul mamei si ma cuibaresc in bratele ei. Astazi imi amintesc amuzata povestea intamplata odata cand eram doar de-o schioapa.
