Erosul eminescian oscileaza intre spiritualizare si pasiune. Sentimentul
erotic este ilustrat in mai multe ipostaze: legat de dorul folcloric (
T.Vianu ); in legatura cu natura in devenire" si cu intrupari feminine (
Edgar Papu ); in legatura cu peisajul micro si macro cosmic, care
ocroteste iubirea ( G.Calinescu ). Sunt exprimate sentimente legate de
suferinta iubirii pierdute ( si daca, Lacul, Floare albastra ), de
dragoste fara speranta ( Daca iubesti fara sa speri, De cate ori iubito
). Rareori, dragostea aduce implinirea ( De ce te temi ).
Iubirea, ca sentiment plenar, poate substitui orice alt sentiment,
asigurand implinirea. Disparitia iubirii insa pustieste si determina
mutilarea spirituala definitiva. Reluarea preocuparilor obisnuite,
abstracte, nu mai e posibila.
incercarea de transcendere a conditiei umane este evidenta in Floare
albastra, asa cum incercarea de transcendere a conditiei divine este
evidenta in Luceafarul. Entitati separate prin legi implacabile, nici
indragostitul nici Hyperion nu vor reusi sa depaseasca limitele.
incercarea de a se umaniza prin iubire a zeului este similara cu
incercarea de a se eterniza a omului prin aspiratia la etern.
Implacabilul destin impune ambilor renuntarea. Ceea ce ramane este
amintirea experientei sau a incercarii. Atitudinea pesimista din Floare
albastra prefigureaza raceala, detasarea, din Luceafarul, la fel cum
primele strofe ale poeziei construite pe metafora mortii, anticipeaza
finalul tragic al acesteia.
