1. Două cuvinte care aparțin câmpului semantic al “toamnei”:
”frunza”, “galbenă”, “pică”. 2. Cratima contribuie la evitarea hiatului și la respectarea măsurii versului. 3. Două expresii / locuțiuni care conțin cuvântul ”frunză”:
“A tăia frunză la caini”;
“Câtă frunză, câtă iarbă”. 4. O structura / un fragment de vers care conține o imagine auditivă, respectiv o imagine vizuală:
”Adio, pică frunza”- imagine vizuală;
“Chemam în aiurare”- imagine auditivă. 5. Două mărci lexico-gramaticale prin care se evidențiaza prezența eului liric:
“mă” - pronume personal de persoana I, sg;
“chemam “- verb, persoana I, sg. 6. Punctele de suspensie și liniile de pauza sacadează discursul. Acesta este lipsit de cursivitate deoarece transmite o stare de anxietate a eului liric. 7. În strofa a doua se realizează o corespondență între frunza care pică și iubita care s-a pierdut în zare. Îndrăgostitul este prada disperării, idee sugerată prin intermediul imaginii auditive: ”chemam în aiurare “. Imaginile vizuale configurează un univers devastat de toamna, anotimp al golului, al depresiei dar și al morții. Catrenul creează ambiguitate deoarece nu este sugerată vreo legatură între dispariția iubitei și “golul toamnei “. Măsura versurilor este de 7 silabe și rima semi-încrucișată (rimează versurile 2 cu 4). 8. Deși intitulată “Pastel”, poezia bacoviană, se constituie mai degrabă într-o descriere a trăirilor poetului (un decor interior) pe fundalul unei toamne agonizante care pustiește natura. 9. Poezia se încadrează în simbolism prin prezența următoarelor caracteristici:
• Tematica (pierderea iubirii);
• Utilizarea simbolului;
• Repetarea unor cuvinte sau sintagme
