La naştere, moaşa era o figură importantă. De asemenea, trebuia ca un număr de femei să fie prezent. Acestea trebuia să fie rude din partea mamei şi a tatălui. În cazul în care situaţia copilului ce urma să se nască era neclară, legea stipula cine trebuia să fie prezent. Într-un edict praetorian se stabilea că ,,femeia trebuie să nască în casa unei femei cu o reputaţie excelentă’’.[8] Se cerea o supraveghere atentă. Trebuia să fie prezente două moaşe, nu mai mult de zece femei libere şi nu mai mult de şase sclave. De asemenea, se cerea ca femeile să nu fie însărcinate şi lumina să nu lipsească pentru că întunericul ajuta la înlocuirea copilului.
