O fetita frumusica,
Ce Maria se numea,
Avea o vioara mica,
Si mereu la ea canta.
Muzica si a sa vioara,
Erau totul pt ea.
Si,cand fata era trista,
Muzica o consola.
Nu credea can lumea asta,
Este ceva mai frumos,
Decat insusi muzica,
Lucru tare grandios.
Mama,tata si a sa bunica,
Stiau cat de frumos canta,
Dar,stiind cai unica,
Pt ea ei se temea.
Se temeau ca intro zi,
Dusa de muzica sa,
Nu va mai putea zambi,
Sau dormi sau chiar manca.
Si,au incercat acestia,
So lase fara vioara.
Insa,micuta Maria,
Ameninta co sa moara.
Parintii nu au ascultato,
Si iau luat a sa vioara,
Si,muri,muri saraca,
Incercand sasi ia vioara.
Parintii,dupa aceea,
Au inteles ca pentru ea,
Muzica era totul,
Si a murit fara ea.
Noaptea,in vis mamei sale,
Maria apare deodat,
Si ii spune can mormant,
Vrea vioara neaparat.
Caci vioara,doar vioara,
Mai conteaza pentru ea,
Si o vrea ,doar pe vioara,
Sa o ia pe veci cu ea...
Sper ca team ajutat! :Ф :))
