Odată cu ivirea zorilor,razele luminii fac minuni pe apă.Sclipesc atât de frumos,încât,îţi oferă imagini ca de oglindă sau plăci de oţel sau comori de galbeni.Toate acestea învăluite de o linişte ca de rai.
Cocostârcul este primul care s-a sculat.Cu picioarele lui lungi şi subţiri îşi leagănă trupul prin baltă.
Din când în când îşi uda pliscul,se uita pe fundul apei,căutând defapt,ceva de mâncare.Dintr-odată zăreşte pe frunza unui nufăr o broscuţă.Aceasta încremeneşte la vederea cocostârcului, imaginându-şi că va fi sorbită împreună cu balta.Dar,dimineaţa,cocostârcul e mărinimos.O vede,păşeşte peste ea şi trece măreţ,mai departe.Broscuţa,fericită,rupe tăcerea dimineţii:Oaac!
