Casa bunicii mele
Cand imi aduc aminte...ma topesc pe picioare.Bunica era cea mai draga fiinta a mea.Mereu ma duceam cu drag in casuta ei micuta,din capatul satului.Vatra ei plina de cenusa imi dadea respect catre mamaia Maria.Masuta mica,facuta dintr-o cutie de lemn si scaunele facute din alte scanduri erau inconjurate de peretii mici ai sufrageriei.In dormitor,se gasea un pat vechi,cu lemnul putrezit,dar mult mai confortabil decat cel din ziua de astazi.In bucatarie,isi facea rusinos loc un ceainic pe dulapiorul facut din lemnul taiat de nea' Vasile,bunicul meu.Ferestrele mici primeau o pata de culoare. Cea a diminetilor calde de primavara.Asa imi amintesc eu de bunica Maria si de bunicul Vasile!
